„Toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte„- Antonie De Saint-Exupery
Adevar mare a grait Antonie De Saint-Exupery. Toti am fost copii, crestem, devenim adolescenti, tineri, parinti, bunici, dar baza noastra, leaganul nostru…..dispare. Copilaria o traim, trecem prin ea rapid, dornici de-a deveni adulti si apoi…..uitam de ea. Dar noi acolo ne-am format: caracterul, constiinta, educatia si cunostiintele noastre toate isi au radacinile acolo…..in copilaria….mea……a ta……a fiecaruia dintre noi.
Atunci de ce uitam de ea? De ce nu mai vrem sa fim copii? De ce renegam particica aceasta din noi? Decizia ne apartine. Noi luam hotararea de-a incatusa undeva in inima noastra suflul viu al copilariei. El cel care ne-a dat viata. El fara de care nu am fi fost astazi aici. El cel care ne mentine tineretea. Da! El cu puterea lui fantastica ne mentine tineretea sufletului si mintii. Incredibil ce diferenta poate fi intre semenii ce si-au pastrat copilaria in suflet, in gandire si cei care si-au ferecat-o si au uitat ca au fost odata copii.
Diferentele sunt uriase. Cei care „au ramas copii ” au mintea deschisa, sunt calzi, blanzi si deschisi schimbarilor, privesc cu indulgenta greselile si ajuta cu drag pe cei de langa ei. Copii lor sunt fericiti deoarece gasesc in parintii lor prieteni buni si indrumatori de nadejde. Spre deosebire de acestia, cei care si-au ferecat copilul din ei undeva si au uitat de el, devin oameni inchistati, nemultumiti, imbatranesc repede, devin autoritari si reci. Copii lor vor fi tot timpul certati, li-se va cere mai mult si mai mult si intr-un fel vor avea o copilarie nefericita. Daca copii acestia nu vor putea sa inteleaga singuri ca nu aceasta este calea, vor ajunge sa fie la fel ca parintii lor.
Unii adulti nu pot concepe…….sa se mai puna „la mintea unui copil”? Uitam insa prinsi in ideile noastre fixe, de multe ori, ca putem sa deschidem ochii si sa invatam de la copii. La urma urmei sunt copii nostri. Ei sunt deschisi si vad lucruri pe care noi nu le vedem sau vad lucrurile intr-un mod pe care noi inca nu l-am descoperit. Putem invata dragii mei …..oricand…..chiar de la copii.
Putem sa ne bucuram de fericirea lor, putem sa retraim clipele de fericire pura, putem sa traim din nou iubirea adolescentina alaturi de tinerii nostri, putem orice……doar sa vrem sa fim deschisi……COPILARIA NU MOARE DECAT ODATA CU NOI! Nu o negati, nu o uitati……ea v-a dat viata, ea va infrumuseteaza zilele si va mentine tineretea in suflet! Asa cum zicea Lucian Blaga ” Copilaria este inima tuturor varstelor”
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.