Se spune ca era odata un batran tamplar care lucra la patron. Era inca in putere si facea lucrurile cu suflet, de aceea tot ce iesea din mana lui era deosebit. Din cauza asta patronul isi dorea sa-l pastreze inca in echipa sa.
Batranul insa obosise si era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata linistita. Renunta la un salariu bun, dar prefera linistea. Vazand ca nu-l poate intoarce din hotararea sa, patronul l-a rugat sa mai faca o ultima casa. Batranul a acceptat, dar fara tragere de inima si fara sa mai puna suflet in ceea ce facea. Nu si-a dat interesul, nu s-a preocupat sa foloseasca materiale bune si ajutoare pricepute. Ii era rusine si lui de cum arata casa.
In cele din urma a terminat-o si patronul a venit sa o vada. Ii darui tamplarului cheia casei si ii spuse: „Aceasta este casa TA, darul meu pentru tine!” Batranul ramase uimit si ii venea sa intre in pamant de rusine. Daca ar fi stiut ca isi zideste propria lui casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa este si cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce este bun. Apoi cu uimire realizam ca trebuie sa traim in casa pe care ne-am construit-o si nu ne place. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Dar nu ne putem intoarce in timp. Ce e facut, e bun facut.
Ia aminte! TU esti tamplarul vietii tale. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau pui o caramida. Viata e intocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui maine!
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.