Am pierdut dreptul de-a trai intens, de-a face ce vreau, cand vreau, de-a ma supara cand trebuie sau cand se intampla, mi-am pierdut dreptul de-a plange, de-a ma consuma, de-a pierde noptile alaturi de cel/cea drag/a…..
Am castigat dreptul de-a ma scula dimineata fara sa stiu ce imi va aduce ziua, fara sa stiu daca ii pot face fata, ascunzandu-ma asemeni strutului de problemele ivite pentru a ma proteja, incercand sa fac fata nevoilor copiilor, sa zambesc sotului/iei chiar daca sufletul imi plange, sa fac fata oamenilor cu care interactionez la serviciu fara ca ei sa isi dea seama ca eu sufar…..sau nu pot…..ori fac un efort prea mare ca sa pot…..
Fiecare zi este la fel si totusi este altfel. Trupul se joaca cu mine diferit si fiecare zi este o noua provocare. Provocarea de-a fi. Provocarea omului suferind care si-a pierdut dreptul de-a face orice ii trece prin cap, de-a se lua la tranta cu viata …..i-a mai ramas doar dreptul de-a fi. De-a fi asa cum vrea ziua ce vine, de-a fi …..dar e prea putin din ce a fost.
Privirea ce cade pe o oglinda, devine trista si cauta printre amintiri acel chip tanar, vesel si energic de odinioara….Timpul nu iarta. E crud si nemilos. Amprenta lui este pe chipul meu, al tau, al lui, al tuturor. Se spune ca : „Din momentul in care ne nastem, timpul incepe sa ne ia viata inapoi.”
Vine o zi in care simtim lucrul acesta si vrem sa o luam de la capat facand lucrurile altfel sau la fel…. Oglinda ne trezeste din dorintele ascunse si ne arata realitatea cruda, asa cum e ea. Suntem noi, dar suntem altfel. Suntem cei de azi, cei care mai au doar dreptul de-a fi!
Nu trebuie sa-ti fie frica de nimic in viata. Trebuie doar sa intelegi ! – Marie Curie
(dedicat celor suferinzi)
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.