Am creionat un suflet si apoi i-am dat viata. Am suflat peste el forta si tarie. Am caligrafiat frumusete si migala. Apoi am mai adaugat un strop de bunatate si delicatete. Am hasurat cu hotarare inteligenta si am mers mai departe, insistand pe naturalete.
Astfel am creionat un suflet drag ce a aparut din neant. L-am vegheat zi si noapte, secunda de secunda, scriind la stele sa-l ocroteasca si sa-l daruiasca cu noroc.
Intre timp sufletul a crescut, inconjurat de lucruri frumoase si oameni buni. Tenace, am incercat sa hasurez un zid imprejurul lui care sa-l apere de frica, teama, deznadejde, frustare, furie si emotii negative. Am incercat si am reusit pana la un moment dat….
Creionul hasureaza neincetat in jurul lui, dar zidul in care am investit multa rabdare si vointa, nu este atat de inalt pe cat mi-am dorit.
O ceata invaluita de nesiguranta, frica si furie s-a coborat pe zidul meu intinzandu-si umbrele reci spre sufletul fericit si plin de viata.
Cu o guma am sters ceata, am desenat un soare mare si un cer senin, albastru care sa incalzeasca umbrele reci din jurul sufletului pe care am incercat sa-l apar.
Am ajuns la neputinta. Privesc si vad ca toate incercarile imi sunt in zadar. Vreau sa-l apar si nu am cum. Am creionat tot ce este mai bun, dar raul ajunge si in cele mai iubite locuri.
Incerc. Tu incerci? Ai reusit sa alungi tot raul din jurul sufletului creionat de tine?
Putem sa le dam totul dar vin clipe in care nu putem decat sa ….privim neputinciosi si sa ne rugam.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.