Farame de ganduri intr-un ocean de stele, noapte sau zi, mereu aceleasi griji. Farame de ganduri presarate cu indoieli, frici, nemultumiri. Farame de ganduri pline de speranta, multumire, iubire. O adiere de vant si speranta se transforma in frica, iubirea ia locul indoielii. La fundatia vietii noastre turnam beton din cel mai bun si ridicam zidul drept, atent construit. Suntem atat de naivi incat sa credem ca nimic nu ne poate darama.
Abia atunci cand ne scufundam realizam insignifiantul strat pe care stam. El sfarama suflete, strange oceane de lacrimi, peste tot se lasa intunericul si in jur este numai hau.
Intre atatea farame de ganduri ai nevoie de putere sa te prinzi de o stea si sa revii inapoi. Asamblarea sufletului este o cale lunga la cer. Intunericul care te-a cuprins se disipa incet, foarte incet. Te simti dezorientat, cauti cu disperare fundatia stabila care s-a dus. Esti nedumerit, nu intelegi, nu realizezi de ce s-a intamplat…
O forta extraordinara ce sta in fiecare dintre noi ne trage sus, spre lumina, spre incredere, speranta si izbanda.
Nu ti-ai promis nimic tie. Ai promis multe altora. Acelora care nu au stiut sa aprecieze fiinta ta, gestul tau. Acelora care te-au apreciat gresit. Acelora carora nu le-a pasat de tine. Acelora in care tu credeai.
Acum a venit timpul sa iti promiti tie. Sa iesi din intuneric si sa iti ansamblezi sufletul. Sa te iubesti si sa crezi in tine.
Lacrimile tale pline de emotii negative s-au transformat acum in mii de picaturi de emotii pozitive. Esti la un pas de fericire. Acum stii ca fericirea nu dureaza. Acum stii sa te bucuri de fiecare clipa traita. Acum stii sa pretuiesti ce ai.
Acum stii ca Tu esti cel mai pretios bun pe care il ai. Este povestea TA, tese-o frumos si da-i aripi, apoi lasa-te purtat de zborul ei.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.