Barbatii sau marea lor majoritate sunt si raman baietelul zburdalnic, nebunatic, mereu pus pe cate o sotie pe care apoi incearca stangaci sa o acopere. Apoi trece la nivelul urmator, lasa totul in urma si pregateste urmatoarea isprava.
Ei nu isi pierd aceste abilitati nici cand cresc. Majoritatea pastreaza tiparul vietii lor intact. Mama este cea care i-a iertat de fiecare data. O mica apostrofeala care trece, se uita si nu zdruncina cu nimic personalitatea si naravurile micului poznaj.
Singura problema este inaintarea in varsta a domnului Goe, ale carui ispravi nu mai sunt „mici isprave”, ele se transforma in suflete ranite si vieti distruse.
El este invatat sa mearga mai departe, isprava dupa isprava, mama nerealizand gravitatea faptelor lui viitoare.
Locul mamei este luat de prietena, sotia, iubita nastrusnicului barbat. El crede in continuare ca faptele lui vor fi iertate de acestea, dar uita ca nu mai este mama care ii iarta orice, ci o fiinta caruia i-a facut juraminte, i-a promis luna de pe cer impreuna cu toata dragostea lui.
Orice femeie iarta prin natura constructiei ei, dar este iubita, nu mama, si iertarea ei are o limita, pe care el barbatul nu stie sa o aprecieze si sa se opreasca din „nazbatii” cat se mai poate bucura de iertare si impacare.
Voi barbatii va treziti prea tarziu si prea tarziu reusiti sa intelegeti ca ati pierdut ce aveati, poate cel mai de pret lucru: iubirea femeii voastre.
Cand istovita de atata iertare ea va spune ca jocul s-a sfarsit, acesta este momentul in care voi va desmeticiti. Ii cereti iertare pentru a nu stiu cata oara si ii promiteti schimbare totala.
Este momentul in care majoritatea dintre voi fac cotitura vietii lor, devin seriosi si se scutura de naravuri.
In fine intrati pe drumul bun si nu intelegeti de ce iubita, sotia sunt satule si nu mai cred in schimbare.
Momentul vostru vine prea tarziu. Din pacate voi nu realizati gravitatea acestui moment. Voi stiti ca v-ati schimbat si vreti sa fiti intelesi si ascultati.
Numai ca asa cum voi nu ati stiut sa ascultati, ele acum nu mai pot sa creada.
In urma voastra sau alaturi de voi raman inimi frante pe care toata schimbarea si buna voastra intentie, nu le mai pot reface niciodata.
Pacat, pacat, pacat….cum dispar iubirile in neant.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.