In tinerete, zilele sunt scurte si anii lungi; la batranete, anii sunt scurti si zilele lungi. Da, din pacate batranetea nu ocoleste pe nimeni, nici macar pe mine. Fiecare zi ce trece ne aduce mai aproape de inevitabilul pe care nu-l doreste nimeni. Cateodata stau si ma gandesc: unde se va opri drumul meu?
Nu avem cum sa pacalim timpul, dar putem sa imbatranim frumos. Mica fiind, atunci cand nu imi placea ceva la cei mari, imi spuneam: eu nu voi fi asa, eu nu voi face asa…. Ei, timpul a trecut si eu am crescut. Cu trecerea anilor am incercat sa nu repet greselile parintilor mei. Nu am reusit suta la suta. Uneori realizam cum ma transformam in ce nu vroiam sa fiu si atunci imi spuneam: stop. Realizam greseala si asta era nemaipomenit, pentru ca puteam sa ma opresc si sa indrept ce gresisem.
Asta imi doresc si la batranete: vreau sa nu fac atunci, ceea ce nu imi place acum, la cei din jurul meu.
Iata ce nu vreau sa fac atunci cand voi imbatrani si tamplele mi se vor albi :
- Niciodata nu imi voi impune modul meu de a gandi celor din jur
- Da, pot da un sfat daca mi-se cere, dar nu voi avea pretentia ca cel care mi-a cerut sfatul sa fac exact ce l-am sfatuit
- Nu voi critica. Fiecare trebuie sa traiasca asa cum simte si cum vrea
- Nu voi astepta multumiri din partea copiilor. Copii nu sunt nerecunoscatori, ci doar fiecare se manifesta in felul sau. Parintii sunt cei care asteapta mereu recunostiinta.
- Nu ii voi spune niciodata copilului meu: ti-am spus eu!
- Nu voi afirma: „eu sunt mai mare si stiu mai bine….”, „eu la varsta ta…”, „ti-am dat tot ce a fost mai bun…..”
- Daca voi avea nepoti ii voi iubi si nu voi incerca sa ii monopolizez cu ideile mele. Parintii lor ii vor creste asa cum considera ei ca este mai bine
- Stiu ca trecerea timpului se va vedea pe fata si pe trupul meu. Voi incerca sa accept anii ce vor veni, imi voi pastra eleganta si tineretea sufletului. Chipul este doar haina ce invaluie sufletul.
- Nu ma voi invinui de ce am facut in viata. Am procedat asa cum am crezut ca este bine la momentul respectiv.
- Voi incerca sa imbatranesc frumos alaturi de sotul meu. Chiar daca varsta il va imbatrani, il va face morocanos sau va avea nevoie de ajutor, el este sotul care mi-a fost alaturi, m-a ajutat cand am avut nevoie si este unul dintre putinii care ma tin minte tanara, plina de viata, frumoasa. Acum el este cel care are nevoie de mine
- Da, probabil as fi tentata sa investesc bani sa ma mai pot privi in oglinda. Hai, fii serioasa si accepta ca nu mai intineresti! Ideal ar fi sa investesc acei bani in calatorii alaturi de sotul meu, pe meleaguri pe care am fi dorit sa le cunoastem si nu am ajuns inca.
- Voi incerca sa fac ce imi place, cand imi place si sa nu supar pe nimeni in jur.
- Sa nu devin povara pentru cei din jur. Sa traiesc cu demnitate si seninatate ultimii ani ai vietii.
- Nu voi uita ca atunci cand voi fi batrana, atat timp cat voi fi vie si pe picioare, cineva va avea nevoie de mine, cineva ma va iubi si ma va vrea acolo, langa el.
„Unii oameni, indiferent cat de mult imbatranesc, nu-si pierd niciodata frumusetea, ci doar si-o muta de pe fete in inimile lor”
Sa aveti o zi minunata!
G.D.