Nu plang, dar lacrimi curg din izvorul nesecat al sufletului; lacrimi de neputinta si intristare, atunci cand privesti cum sufletul drag tie s-a prins in lanturile deznadejdii; incerci sa ajuti dar vorbele se pierd in amalgamul intamplarilor neintelese si pierdute; ca vantul ce bate si imprastie norii in urma ramanand un gol in care nu este nimic: nici vorbele tale, nici sfaturile tale, doar ratacire si frustari neintelese ce biciuie sufletul tanar nerodat cu viata.
Atunci vrei sa iei viata de par sa opresti durerile ce chinuie si ranesc sufletul crud; sa-i dai sansa de a vedea lucrurile cu intelepciunea anilor prin care ai trecut; sa inteleaga ca totul isi are rostul si timpul lui; ca nu este nimeni abandonat dar totul vine atunci cand trebuie sa vina si oricat ne-am zbate noi, lucrurile se intampla in cadenta timpului impus de legea vietii.
Rabdare, cu rabdare poti ajunge in conexiunile inter-neuronale tinere pentru a pune in ordinea fireasca gandurile si ideile frante; ancorandu-le la realitatea in care traieste pentru a se linisti si a-i ghida cu blandete directia.
Si nu este bucurie mai mare de cat atunci cand vezi cum incepe sa dispara zbuciumul, mintea isi schimba gandirea si in jur se astern momente de liniste si acceptare.
Sa aveti o zi minunata!
G.D.