Stiam ca ziua va veni si a venit. Pregatirile si alergatura pregatirii cununiei fetei mele, fiica cea mare, m-au impiedicat sa gandesc, sa simt, sa analizez. Lunile au trecut ca gandul, zilele s-au dus si ne-am trezit in ziua cea mare in care nu am avut timp decat sa ma imbrac corespunzator.
Dimineata m-a trezit la realitate, imi pleca o fiica, e adevarat nu departe, practic se mutase cu ceva timp in urma, dar crezi sau te minti ca totul este de moment, ca va reveni, da stiu, ganduri nastrusnice de mama. Si acum emotia pune stapanire pe mintea si inima ta.
Fata pleaca, va avea familia ei si tu, imaginea ta cu sotul si cele doua fiice luand cina impreuna, se disipa si zgomotele, rasetele care umpleau casa se sterg, se estompeaza si dispar usor,usor.
Raman amintiri, doruri si lacrimi amestecate cu bucuria fericirii copiilor, cu realizarile si succesele lor. Ramai asteptand o zi in care ei sa poata veni sa te vada, sa umple iar casa care odinioara vuia. Toate se duc, timpul nu iarta, fata mea acum a pasit pe drumul ei, drum pe care toti il incepem, credem ca avem tot timpul din lume, pasim cu atentie sau mai facem greseli, iar el se scurge repede intr-un singur sens.
Vrei sa refaci uneori acel tablou tu, sotul si copii tai, dar penelul timpului nu te mai lasa. Nimic nu e statornic in viata, totul se schimba, ce avem azi sigur nu vom mai avea maine si noi nu invatam sa ne bucuram de moment, de clipa, sa apreciem ce avem, nu viitorul. El este incert si mereu va fi altceva decat prezentul.
Pasul a fost facut, cu mari emotii fiica mea a spus DA fericirii ei si eu sunt fericita pentru ea. Emotiile au pus stapanire pe toti. Acum a trecut. In liniste asteptam bucuria nuntii care va veni curand.
Sa aveti o zi minunata!
G.D.