Acum pentru ca suntem in Ajunul Craciunului si vorbim atat de mult despre Spiritul Craciunului, m-am gandit sa vorbim putin despre spiritul nostru cel nebagat in seama, neauzit si neascultat.
Iti pare cunoscuta afirmatia: „parca am mai trait aceasta experienta” sau „parca am mai trecut prin acest loc”? Acele momente iti sunt familiare si cu toate acestea nu reusesti sa te identifici cu ele. Doar simti atat si nimic mai mult pentru ca noi vorbim aici despre spirit, acea parte rebela din noi care se reincarneaza la infinit. Am uitat sau nu am mai invatat sa interactionam cu ea, dar ne insoteste pas cu pas in viata si cu toate acestea nu stim ce parte din noi este, cum poate sa ne ajute, de unde vine….
Gandeste-te la un calculator care inmagazineaza programe dupa programe si asteapta cuminte in stare latenta sa fie activat. Cam asa e si cu spiritul nostru. Exista in noi. Corpul nostru fizic este protejat de un camp energetic de lumina care este format din spirit, suflet, minte si trup.
Iata deci ca spiritul care ne este cel mai aproape noua, ne este si cel mai putin cunoscut. V-ati intrebat vreodata : de ce? Ati gandit vreodata la voi mai departe de sufletul vostru? La acea parte din voi care va reprezinta si va ghideaza? Am auzit de multe ori vorbindu-se despre „spirit liber” si in mod sigur ati auzit si voi. De ce oare ii spune ” spirit liber”?
Spiritul este acea parte din noi care este cu adevarat libera. El nu s-a nascut odata cu trupul si nici nu v-a muri odata cu el. Spiritul este de fapt SINELE nostru. Sinele ne este anterior vietii si mortii si este infinit. El ne insoteste de-alungul vietii noastre pana in momentul in care plecam. Apoi el preia alt suflet, il ghideaza in viata, depoziteaza locuri, situatii, sentimente si trairi din vieti personale si ancestrale, ducandu-le cu el din generatie in generatie, trezind intrebari de genul: cand am mai fost aici? cunosc aceste locuri ?…
Acesta este motivul pentru care uneori avem senzatia ca am mai fost intr-un loc unde de fapt nu am fost, ca am mai trait o anume emotie, durere, ca am mai vazut o persoana pe care de fapt nu o cunoastem. Spiritul poarta cu el faptele, locurile, traumele, tristetile, intamplarile tuturor sufletelor pe care le tranziteaza in drumul lor din momentul nasterii pana in momentul plecarii.
Am devenit atat de prinsi in fuga noastra de-a parasi cat mai repede aceasta viata incat am uitat ca avem un sine al nostru care ne reprezinta, poate sa ne ajute si sa ne indrume daca il auzim si il ascultam. Doar ca am devenit prea confortabili de-a mai asculta si interactiona cu partea cea mai importanta din noi: sinele nostru.
El exista, sta acolo in starea latenta in care noi l-am uitat, l-am ignorat pentru ca nu mai avem timpul necesar de-a ne asculta pe noi, suntem prea prinsi in interactiunile gen facebook, whatsapp, in problemele cotidiene legate de serviciu, familie, prea prinsi a ne plange de mila sau defila prin fata cunoscutilor cu realizari materiale care sa ne ridice in fata acestora si de ce nu, a noastra ca doar asta este important in viata sa arati ca ai, ca poti, ca uite cine sunt eu si ce am eu…
Si nu realizam ca de fapt nu avem nimic pentru ca toate acestea ne distrag atentia de la ce suntem noi, ce reprezentam si ce am putea fi daca am asculta sinele nostru care ne transmite prin simturi ceea ce e bine si e bun pentru noi. Doar ca noi nu mai stim sa ne ascultam corpul pentru ca ne-am indepartat de natura, de simplitate, alegand sa traim zgomotos si intr-un ritm alert in care daca am putea cuprinde toate bunurile materiale, cat mai multe si cat mai scumpe am zice ca ne-am scos.
Si uite asa fugim efectiv prin viata, de parca am vrea sa prindem ultima zi ca si cand ar fi prima si nu realizam ca de fapt in fuga asta nebuna pierdem tot: nu traim prezentul pentru ca suntem focusati pe ziua de maine sau plangem un trecut tulbure, ne pierdem pe noi pentru ca trecem prin camara sufletului nostru ca un musafir venit in vizita sa schimbe cateva cuvinte cu gazda fara sa afle cine este aceasta, deci fara sa se cunoasca pe sine, fara sa stie cine este cu adevarat, ce vrea de la viata si de ce este aici.
Asa ne trezim intr-o dimineata oarecare si realizam ca nu ne simtim impliniti, ca ne lipseste ceva, ca nu ne regasim si ce este foarte grav de multe ori ne dam seama ca nu ne iubim, simtim nemultumire si nefericire, privim in zare si nu stim incotro sa pornim, ce sa facem ca sa iesim din acea stare si sa ne reechilibram.
Cateva minute de deconectare de la viata trepidanta de zi cu zi si conectarea la propriile simturi si la corpul nostru pot reconecta trupul fizic cu spiritul pentru a ne cunoaste pe noi insine inainte de a ajunge la finisul cursei, de a ne intelege si la urma urmei de a sti cine suntem si de ce suntem aici.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.