Dimineata a inceput rece, cu vant si ploi repezi, un ritm cadentat ce a invaluit natura, casa, trupul si sufletul cu frigul inghetat al picaturilor reci de ploaie prelinse de pe geamuri pana in sufletul unei zile cu adanci brazde dureroase.
Trecutul ades ne prinde din urma si cand ii permitem ori ne prinde mai firavi, ori invaluie campul nostru energetic intr-o ceata densa ce rataceste ganduri pe drumul distrugerii emotionale.
Si cazi prada furiei trecute, devii victima propriei gandiri, construiesti scenarii si faci greseli: judecam persoane iubite cu un lant gros si lung de amintiri distructive pe care il strangem pana la epuizare in jurul nostru.
Povestea spune ca, in timp ce judecam si invinuiam, fara sa inteleg tacerea celui de langa mine, la usa a sunat curierul. Hmmm….nu asteptam nimic. Al meu sot nu a vrut sa „catadicseasca” sa iasa la poarta si se intelege ca era suficienta o scanteie ca eu sa rabufnesc.
Am deschis poarta si afara ma astepta un frumos buchet de trandafiri rosii, rosul iubirii, pe care tocmai o si il judecam, 7 trandafiri rosii pentru o zi deosebita. Credeam ca uitase….
Cu trandafirii in mana, mi-am umplut ochii de lacrimi si regrete. Nu am avut rabdare. Am judecat si m-am lasat prada furiei si trecutului. Am uitat ca eu sunt aici in prezent, ca el este acum altul si amandoi ne iubim…
O zi plina de iubire si de rabdare!
G.D.