Parea o zi de primavara agitata. Vantul puternic suiera printre crengile pomilor accentuand nelinistea. Pe tine te astepta un drum lung, pe mine o zi plina. Ziua a fost urata. M-am pierdut in munca mea incercand sa uit singuratatea in care ma cufundam. Eram agitata, furioasa pe mine, pe vreme, pe viata.
Voiam sa te intorci repede, sa-mi povestesti si eu sa ascult cuibarita in bratele tale. N-a fost sa fie! Asteptarea a fost lunga si treptat mi-am pierdut rabdarea. Intarziai. Am inteles apoi ca nu a fost vina ta. Ai venit si in loc sa-ti sar in brate m-am cufundat in continuare in munca mea. Cred ca tu m-ai simtit.
M-ai lasat sa-mi termin treaba si cand am venit in dormitor te-am gasit in picioare langa servanta. Nu intelegeam ce faci. Am venit, am iesit, apoi iar am venit si am iesit si tu erai tot acolo. Intr-un tarziu am revenit, am inchis usa si tu ma asteptai neclintit in acelasi loc. Eram nedumerita. In secunda urmatoare am inteles………din linistea camerei, in surdina am auzit cantecul nostru.
Era exact acel click de care aveam nevoie ca sa ies din starea in care ma aflam. Ca prin farmec m-am linistit. M-am pierdut in bratele tale si am dansat, sorbindu-ti mangaierile, saruturile, binecuvantand clipa si intelepciunea ta. Ai stiut ce sa faci, ai stiut cum sa-mi daruiesti cel mai frumos cadou de 8 martie.
Iti multumesc.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.