Se spune ca timpul vindeca, iarta, uita….El le aseaza pe toate la locul lor. Mai putin amintirile. Ele traiesc prin noi, sunt vii. Vei trai cu amintirile noastre si va veni o zi in care, in fata unei cesti de cafea sau a unui pahar de vin, vei simti ca nu-ti mai sunt alaturi.
De partea cealalta a mesei va fi cineva care te va intreba ce e cu tine, dar tu nu o vei auzi. Amintirile vor reveni ca o furtuna si iti vor invada creierul. Vei sti ca lumea ta nu mai e ce-a fost, nu mai e atat de frumoasa, vei tanji dupa noi. Atunci iti va fi dor….
Intr-o zi vei ajunge pe strada noastra, iti vei aminti si brusc te vei opri. Intamplarile si intalnirile petrecute aici iti vor umple inima de dor: de noi, de strada noastra…
Intr-o zi, veti aniversa un an sau doi de cand va intalniti. Vei strange in brate omul de langa tine si il vei saruta, incercand sa oferi ce ai mai oferit candva. Cu ochii inchisi iti vei reaminti toate clipele noastre….de 20 de ani. Atunci iti va fi dor….
Vei pastra dorul in tine si vei sti ca ai pierdut ce ti-a fost mai drag. E firesc sa iti fie dor de clipele frumoase pe care le-am avut. Intamplari, trairi, sentimente, vise, atingeri, saruturi. E firesc sa pastrezi in tine toate aceste amintiri. E firesc sa vrei sa mergi mai departe, cautand alte amintiri. E firesc sa lupti pentru prezent, dincolo de momentele de slabiciune care iti vor rascoli prezentul. E firesc sa speri….e firesc sa-ti fie dor….e firesc sa-mi fie dor….e firesc sa ne vrem inapoi clipele noastre frumoase.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.